În inima naturii, sub aripa liniștii și rugăciunii, mănăstirea Bobota, județul Sălaj, răsare ca un colț de armonie în mijlocul agitației lumii. Această așezare binecuvântată nu doar că îngrijește sufletele celor ce o vizitează, ci și pământul care o înconjoară. Odată cu primele ore ale dimineții, un vuiet de activitate s-a ridicat, îmbinând rugăciunea cu munca mâinilor.

Cu zâmbetul pe buze și cu inima deschisă către slujire, voluntarii liceului nostru, elevi și cadre didactice, alături de voluntarii Key Club HOREA Marghita și membrii Fratia Ortodoxa Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtatorul de Biruinta, s-au adunat la porțile mănăstirii, pregătiți să ofere darul timpului și al efortului lor pentru a îngriji grădinile ce odihnesc în grija mănăstirii. Cu unelte în mână și cuvinte de încurajare în suflet, au pornit la lucru, pregătiți să desfășoare activități specifice programului Săptămâna Verde.

 Printre rândurile de flori și afine, fiecare gest al lor era o rugăciune, fiecare buruiană smulsă era o binecuvântare pentru pământul ce hrănește trupurile și sufletele. Altă echipă s-a ocupat de văruirea livezilor, iar un grup de băieți au plantat copaci și au nivelat pământul. Sub privirile blânde ale monahilor, întreținerea grădinilor de la mănăstire prindea viață, devenind un act de venerație și recunoștință față de creație.

 În paralel cu activitățile de grădinărit, un alt grup de voluntari s-a dedicat curățeniei și întreținerii spațiilor comune ale mănăstirii. Cu mături în mâini și saci de gunoi în spate, au străbătut aleile și sălile, adunând fiecare fir de praf ca pe o podoabă a locașului sfânt.

 În tot acest timp, sub cupola mănăstirii, înălțându-se către cer, rugăciunile monahilor acompaniau eforturile celor ce slujeau în grădina spirituală și materială a mănăstirii. Fiecare faptă, fiecare gând și fiecare clipă petrecută în acest spațiu era o cântare de laudă adusă Creatorului și o închinare adusă umanității.

 În final, odată cu îndeplinirea sarcinilor primite, munca voluntarilor s-a încheiat. Grădinile străluceau în frumusețea lor naturală, iar spațiile mănăstirii străluceau de curățenie și lumină. O nouă zi se încheia la mănăstirea Bobota, iar fiecare inimă pleca îmbogățită cu binecuvântările aduse de eforturile comune și de rugăciunile rostite în armonie.

 În fiecare acțiune de voluntariat, în fiecare gest de grijă și în fiecare moment de rugăciune, se împletește bucuria și binecuvântarea, creând un colț de paradis pe pământ. Așadar, să continuăm să îngrijim de pământul și sufletele noastre cu aceeași dragoste și devotament, știind că în slujirea noastră găsim adevărata împlinire și pac